Cum blogul meu este eliptic de acea sectiune intitulata “About”/ “Despre mine”, o leapsa cred ca isi va spune cuvantul in ceea ce ma priveste, in ipostaza de intermediar, categoric. Leapsa este deschisa tuturor celor care au dispozitie/ chef/ timp pentru a raspunde la intrebari. Va astept…

1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai sti cati ani ai?
Mi-as da mai multe varste, in functie de laturile caracterului.

2. Ce e mai rau, sa esuezi sau nu sa nu incerci?
Cu certitudine,  a trai cu gandul “ cum ar fi fost daca”,  inseamna a muri putin cate putin, a ne macina constiinta pana la disparitia noastra,  in comparatie cu un esec, ce este efemer si suportabil de catre orice fiinta umana.

3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem atat de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atat de multe lucruri care ne plac?

Cineva de la care am avut de invatat o sumedenie de legi morale si intelepte, spunea ca cea mai mare calitate a unei finite umane este aceea de a fi OM. Ne nastem cu aceasta caracteristica insa pe masura ce inaintam in varsta, o pierdem intr-un mod inconstient, influentati de oameni, idei… A face rau, a fi superficial, a fi materialist… acestea sunt inclinatiile si metodele cele mai “palpitante” de a trece prin propria noastra existenta. Insa, a lupta pentru noi insine si pentru ceilalti, a ne descoperi si a ne valorifica sistemele noastre de valori, este un lucru cumplit de dificil dar care intr-adevar ne face sa fim oameni. Suntem liber-arbitri,  iar Dumnezeu ne-a oferit libertatea de a distinge binele de rau. Asadar, din cauza faptului ca ne aflam intr-o trista involutie spirituala,  nu mai avem puterea de a lupta cu noi insine si cu raul in sine. Societatea contemporana se afla intr-o involutie permanenta, fiind preocupata de aspectele materiale, carnale iar cei ce se afla la putere nu sunt intocmai oameni si nu ne ofera conditii decente de trai ci o provocare de a lupta pentru supravietuire, astfel noi, fiind nevoiti sa facem compromisuri care nu aduc un beneficiu spiritual, de implinire.

4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut tot ce era de vorbit si de facut, ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?
Stim prea bine ca practica in Romania ne ucide. Asadar , fiecare roman are tendinta de a polemiza uitand si de partea practica.

5. Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?
As ajunge atat de bogata incat ar exista probabilitatea de a zbura cu aripi extatice.

6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult sa il vezi schimbat la oameni?
Caracterul infect si mentalitatea prapastioasa.

7. Faci ceea ce ai visat sa faci sau faci ceea ce faci doar pentru ca imprejurarile te-au adus aici?
Ambele. Am ajuns unde mi-am dorit sa ajung insa nu fac intocmai ce am visat.

8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?
Cu certitudine.

9. Esti mai preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Prima varianta.

10. Daca ar trebui sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi ala?
Sa se bucure de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, deoarece clipa pretuita e singura sansa de a nu trece prin viata ca “lebada prin apa”.

11. Ce-ai prefera sa fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un om normal.

12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?
A trai in trecut inseamna a ucide prezentul. Insa din cand in cand a ne aminti un gand sau o circumstanta anterioara, e balsam pentru suflet. Asadar, amintirile trebuie pastrate in fiecare.

13. Iti mai aduci aminte de momentul ala de acum 5 ani cand erai extrem de nervos si nefericit? Mai are vreo importanta acum?
Imi aduc aminte de aproape orice, insa momentele nefericite ma impulsioneaza prin faptul ca am avut forta necesara de a le depasi necontenit.

14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala?
Ziua mea de nastere de la 6 ani, deoarece m-am simtit cu adevarat prezenta intr-o familie numeroasa si a fost singura data cand am sarbatorit alaturi de toti cei dragi, laolalta.

15. Daca ai castiga 1 milion de dolari, ai renunta la ce faci acum?
Categoric!

16. Cand a fost ultima oara cand te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul, desi toti te sfatuiau sa nu incerci?
Acum trei luni.

17. Cand a fost ultima oara cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?
Acum.

18. Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste?
Liceul de muzica, Conservatorul si o cariera in muzica. Banii si sustinerea.

19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?
Acela de a canta.

Tehnologia “sufera” un proces de dezvoltare perpetuu, astfel descoperindu-se tot felul de mecanisme inovative care sa aduca lumii noul dupa care atat de multi alearga.

Alimentatia este un subiect vast despre care se poate discuta indelung insa in acest articol nu voi incerca decat sa ating anumite puncte esentiale, problemele cu care se confrunta societatea contemporana si sa vedem care ar putea fi solutia pentru a ne salva sufletele si pe noi insine.

Astazi, cumpatarea lacomiei in materie de nutritie poate reprezenta un adevarat progres in evolutia omenirii. Am ajuns sa privim alimentatia intr-un mod extrem de superficial. Multi gasesc stresul ca o cauza,  ori lipsa timpului, ori ca nu isi pot stapani poftele si astfel ingurgiteaza continuu tot ce au la indemana pierzand orice control asupra alimentelor. Si cum alimentele procesate reprezinta o tentatie grandioasa in zilele noastre, ne mai miram de ce suntem atat de bolnaviciosi trupeste si spiritual. Parem sau suntem indiferenti fata de acest aspect, depasind limitele oricarui control asupra unor lucruri care par sa puna stapanire pe psihicul nostru. Devenim din ce in ce mai apatici pe zi ce trece fata de valorile spirituale si morale care definesc personalitatea fiecarei persoane.

Alimentatia naturala, bazata exclusiv pe cruditati,  reprezinta o alternativa miraculoasa, un efort care ne poate salva sanatatea si sistemul de valori interioare de care dispunem.

Ne aflam la granita dintre doua taramuri: cel al salvarii si cel al pierzaniei. Numai noi suntem cei in masura sa decidem ce e mai bine pentru noi soi spre care taram sa ne indreptam atentia pentru a iesi din vacarmul cotidian care ne fura mintile si principiile care ar trebui sa ne faca oameni rationali si de sine statatori.

Un prim argument, insa si cel mai important care ar trebui sa ne determine sa adoptam un stil de viata sanatos si sa luptam impotriva lacomiei in care picam din ce in ce mai des , porneste de la Biblie, geneza 1:29-30, unde se mentioneaza: “Dumnezeu a zis : ” Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta. Aceasta sa fie hrana voastra. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde. Si asa a fost! “

In momentul procreerii, Dumnezeu ne-a construit intr-un mod perfectibil, fara adaos de boli trupesti sau fizice, insa noi am fost singurii care ne-am distrus si am raspandit principiile eronate in intreaga lume, traind astfel acum, intr-o epoca ipohondrica.  Hrana vie , cruditatile pot constitui niste repere salvatoare. Poate veti interveni acum cu replici de genul: ” Dar bunicii nostri mancau slanina cu unt si cu ceapa, tochitura de porc, etc.  si erau sanatosi tun, insa nu ma refer neaparat la mancarea preparata termic ci la PROCESAREA ingrozitoare a alimentelor, injectarea/stropirea acestora cu tot felul de substante oribile care ne distrug sanatatea. Nimic, putem spune, nu mai este natural in zilele noastre sau asa cum a lasat Dumnezeu. Totul este “marcat” de agentii distructibili de enzime.  Insa ar trebui sa incercam pe cat posibil sa acordam importanta cuvenita a ceea ce se numeste nutritie. Este incredibil cate poate face medicina naturista pentru noi, oamenii, ce jocuri nemaipomenite de gusturi si culori putem crea, ramanand in acelasi timp voiosi, impliniti, usori si hraniti cu niste alimente atat de simple prin compozitia lor substantiala insa atat de bogate prin enzime si vitamine. Vorba lui Hypocrate ar trebui sa fie slogan pentru noi toti:” Alimentele sa fie medicamentele voastre”.

Asadar, haideti sa incercam sa ne salvam pe noi insine si astfel sa salvam cat putem din omenire si din…sanatate, care reprezinta factorul esential al existentei noastre.

Suntem fii ai placerii… senzatii manipulate de Zeul Erotic ce actioneaza vehement in detrimentul Zeului Spirit si Zeitei Deagostei. Astazi, iubirea s-a metamorfozat intr-o Afrodita perfida si obscena. Acum, putem focaliza in propriul univers, o sfera perfectibila estetic, insa denaturata in proportie de 70%,  aflata intr-un lent proces de dezagregare.

Suntem niste piese de sah: pionii fiind reprezentati de mintile ilustre, CONSTANTE, turele de guvernatorii ahtiati dupa vile si automobile, care fura statul cordial prin strategii personalizate, nebunii fiind josnicii care fura materia, idioti de altfel,  nefiind informati de la Zeul Inteligentei cu privire la arhicunoscutul proverb:” Dupa fapta, asa rasplata!”, devenind captivi in cercurile vicioase intre gratiile penitenciarelor, Caii sunt dezorganizatii, fara tinte certe sau repere in propria lor existenta. Mi-as dori sa fiu Regina coordonata de Zeul Ratiunii Inimii. De ce acest intreg unitar al celor doi zei? Deoarece inima detine ratiuni pe care nici mintea nu le cunoaste!

Suntem actorii propriei noastre piese teatrale. Jocul este cursul nostru existential. Jucati, radeti, alergati, bucurati-va, rugati-va, plangeti, strigati, calatoriti, invatati! Invatati dragii mei. Gustati fiecare litera din cartea intelepciunii pe care viata ne-o ofera cu o asa grandioasa doza de generozitate ! Zambiti tuturor. Acesta este elixirul omenirii.

Gandul este arhitectul destinului nostru. Viata noastra constituie simultan rezultatul gandurilor noastre….negative ori pozitive. Foarte multi oameni in zilele de astazi detin un psihic suficient de slab astfel incat sa se lase influentati de factorii exteriori, poate chiar manipulati de alti indivizi, prin diferite tehnici ale acestora. De ce nu incercam sa facem o introspectie? Sa ne constientizam conditia de om,  sa ne intrebam ce rost avem in acest univers…Unul dintre filosofii pentru care am mare stima, Immanuel Kant, in lucrarile sale cu o importanta majora pentru lumea ideilor si psihicul oamenilor, relateaza atat de concret, insusirea umana, intitulata: DATORIE! Daca toti pe lumea aceasta ne-am face datoria, de OM esentialmente, atunci universul ar fi complet diferit si nu ar mai exista haosul cotidian care se afla intr-un continuu proces de involutie…Evoluam, la nivel stiintific, tehnologic insa…unde sunt sufletele noastre? Ideile noastre? Ne vindem sufletul intr-un mod involuntar si inconstient, partii tehnologice…Devenim interesati de materie si nu de substanta esentiala…numita SPIRIT!  Ce ne costa sa acordam putina importanta trasaturilor fundamentale…. valorilor noastre spirituale si mintale? Daca acest lucru ar fi realizabil, evenimentele infame, ignobile, ar disparea, stresul nu va mai face ravagii in adancul fiintei noastre macinandu-ne virtutile, am deveni mult mai preocupati de sensul lucrurilor carora, am uitat sa le dam importanta cuvenita….Haideti sa gasim pacea si linistea fara de care fiinta noastra nu se poate purifica, sa privim natura sublima care ne creaza mereu o stare celesta si ne induce resentimente profunde….SA INTELEGEM ce se intampla in jurul nostru atunci cand vorbim sau cineva ne vorbeste, cand citim, cand oamenii se afla in impas….Daca vom intelege care este sensul vietii fiecaruia dintre noi, cu siguranta vom deveni mai pacifisti, vom regasi linistea…si ne vom face Datoria…Care? Aceea de a fi oameni…..Nu putem schimba o lume intreaga, dar ne putem schimba pe noi insine si astfel, lumea va deveni mai frumoasa…Credeti in voi….in spiritul vostru..in Divinitate….in….Dumnezeu…

De ceva vreme, ma preocupa in mod deosebit acest aspect. Exista numeroase teorii si metode de a explica intr-un mod cat mai complex fundamentul care sta la baza a ceea ce se numeste …coincidenta! Personal, consider ca acest fenomen prezent in viata fiecarei fiinte umane, constituie un semnal de alarma si totodata un mijloc de comunicare a naturii divine cu fiecare individ in parte, fiind un avertisment pozitiv in relatiile inter-umane. Coincidentele ne apropie si ne ajuta sa dam un sens profund clipei, acelui Aici, Acum… Autorul James Redfield, in Profetiile de la Celestine, exemplifica intr-un mod extrem de vast si inteligibil ce inseamna coincidentele si ce reprezinta pentru oameni.

Voi credeti in coincidente?

Ce parere aveti? :  http://fun.mivzakon.co.il/flash/video/2344/2344.html

S-a facut ca intr-o noapte, o fetita pe nume Ianna, statea ghemuita intr-un coltisor al unei stradute… Era trista, singura si… ofta adanc. Avea mereu privirea ridicata catre El…ii era cel mai bun prieten si vorbeau seara de seara. El era un sfetnic minunat, insa tacut. Primea raspunsuri atunci cand nici nu se astepta. Cu toate astea, Ianna era o fetita rabdatoare, incredibil de stralucitoare si gingasa, inzestrata cu un har nemaiintalnit pana atunci: privea oamenii si dincolo de ei. Probabil va intrebati de ce rataceste pe stradute pustii la ore atat de nocturne si tarzii. Ei bine, Ianna evadase dintr-un centru de plasament…ea nu avea parinti, singurul mentor fiind asistenta maternala care o ingrijea hranind-o, insa avand un comportament ostil fata de ceilalti copii, aceasta constituind o problema generala a acelui institut insa nimeni nu a indraznit sa ia masurile necesare. Fetita, dand dovada de o maturitate mintala iesita din comun, analizand situatia, stia ca nu va ajunge departe. Acolo, toti copii erau priviti in acelasi mod, chiar daca multi din ei aveau talente native ce trebuiau valorificate, insa, fiecare isi privea visul, asa cum fiecare dintre noi priveste rasaritul, fara sa reuseasca a-l atinge. Ianna avea deja o strategie formata precedent, urmand sa o puna in aplicare in noaptea ce avea sa vina. Dupa vizita asistentei maternale, inainte de culcare, Ianna, fiind situata la parter, deschise geamul cu o putere tacita astfel incat sa nu trezeasca niciunul din colegi. Iesi, apoi il inchise iar. Fetita se opri o clipa, privea in juru-i cu o mirare socanta, dar plina de fericire interioara pentru ca in sfarsit…era libera…Era o noapte linistita de august. Avea o tinta incerta, nu stia unde va ajunge insa mereu vorbea cu prietenul ei cel mai bun: Dumnezeu! Iannei nu ii era teama, stia ca are doi ingerasi pazitori care nu vor permite nimanui sa-i faca vreun rau… Fiind obosita, se asezase la coltul unei stradute ratacite, dar intr-un cartier ferit de rautati. Fetita adormi…

A doua zi, Ianna fusese observata de un locatar din apropiere, fiind atras de stralucirea fetitei… era minunata cand dormea. Barbatul se apropie de ea, se lasa mai jos si privea fetita nestiind cum sa o trezeasca…era sublima. Barbatul o acoperise cu propriul lui sacouas insa fetita se trezi, facu ochii mari privind mai intai cerul, apoi barbatul generos ce incerca sa ii acopere trupul cu ceva gros, pentru a-i tine de cald. Fetita il privi insistent cateva minute insir, cu o privire ce i-a strafulgerat trupul omului, timp de 2-3 secunde. Fara a constientiza prea multe, fetita incepuse sa vorbeasca…fara a rationa, spunandu-i ce se intampla cu el la momentul actua si faptul ca fetita lui murise intr-un accident rutier violent, cu 15 zile in urma. Barbatul, de-a dreptul frapat de spusele fetei, amuti subit, ramanand fara cuvinte. In acel moment Ianna isi reveni deodata, ca dintr-un soc de moment, si isi ceru scuze dand sa fuga imediat. Barbatul insa o prinsese de manuta, privind-o inmarmurit:” -Cum te numesti tu, fetita gingasa? Fata raspunzand cu o voce tremuranda:” – I…I..Ianna…” El:” Uite, ce zici daca ai merge cu mine intr-un parc super din preajma, sa bem un nectar de rodii?”..Fetita, deloc naiva, gratie puterii sale divine, simti o usurare spirituala intensa, zambind barbatului spunand:” Sunteti deosebit prin propria dumneavoastra natura…Aveti si o aura galben deschis..stiati? Nu fiti trist, Dumnezeu are grija de noi toti si va actiona ca atare. Mmm, eu nu stiu ce gust are rodia…mi-ar placea sa vad cum e”. Astfel, intre cei doi se crease o conexiune incredibila, ca o tranzitie de curent….de la unul la celalalt, fiind insa un puternic impact de energie, campul energetic al acestora intersectandu-se uluitor, iscand tensiunea de moment intre cei doi.

- Spune-mi, Ianna, de ce dormeai singura pe straduta? Te-ai ratacit? Unde sunt parintii tai? Cine esti tu cu adevarat?

- Ianna zambi coborand privirea in pamant, raspunzandu-i:” -Stiti, eu nu-mi cunosc parintii, insa prietenul meu, desi nu vorbeste, mi-a promis ca va avea grija de mine oriunde as fi in lumea asta…”

-  Nu vorbeste? Cum se face una ca asta? Cum se numeste prietenul tau? Unde l-ai cunoscut?

- Prietenul meu este… Dumnezeu…in fiecare seara vorbesc cu El, il privesc si imi zambeste, cerurile parca se deschid si… pot vedea dincolo de el…e frumos acolo… sa nu va fie teama de moarte…si de nimic pe lumea asta…Sunteti un om bun, mi-a facut cu ochiul…e un semn ca ma aproba.

- Dar… cum e posibil..o fetita atat de mica…asa de sclipitoare si gingasa ca o zana… sa priveasca oamenii in adancul lor, in mintea lor, si dincolo de ei? De unde stii ce se intampla cu mine? Si de accidentul fetitei mele? Ianna, esti inzestrata cu ceva iesit din comun…

- Nu, eu nu am facut nimic… Dumnezeu merge cu mine peste tot..stiti vorba aceea:” Hristos se afla in fiecare dintre noi”… astfel devenim mai buni… e adevarat, totul e real… dar oamenii sunt prea orbi, rai, si lipsiti de timp pentru a-L cunoaste…El este atat de ingaduitor cu noi toti…crede-ti-ma pe cuvant…” . Barbatul observa bucuria din sufletul copilului atunci cand vorbea despre prietenul ei…Dumnezeu, ramanand iar fara cuvinte.

- Mmm, e minunat gustul de rodie… sa stiti ca  fetita dumneavoastra este inconjurata de rodii si verdeata, paduri frumoase…este frumoasa tare..seamana cu dumneavoastra…”. Imediat ce fetita spuse asemenea cuvinte, se ridica de pe bancuta fugind in zare….la nu mai mult de cativa pasi…fetita disparu fara a lasa nicio urma. Barbatul o strigase continuu iar cand fetita disparu, amuti din nou.

Cu lacrimi in ochi si cu jumatate de pahar de nectar de rodii, barbatul marmuri:” – Un…inger  “. De atunci, atat el cat si familia lui, s-au imprietenit cu Dumnezeu, Ianna fiindu-i in gand mereu, simtindu-i prezenta uneori…

-

-