Ma pierd in albastrul cerului pur,

Privesc si zambesc…

Tresar si paloarea norului ma copleseste profund…

Ne intelegem din priviri…

Eu il privesc, el ma priveste.

Un gand telepatic strabate suflarea

Incerta ce-i drept, al zeului Cer.

Cu ochi blanzi si calzi i-adulmec privirea

Secata parca, de vieti omenesti,

Iar razele lui mi-aduc mangaierea

Pierduta de mult…pot sa mai sper?

Cred in frumusetea zeului Cer..cu ochi cristalini.

Clipesc…genele-mi falfaie sclipitor la lumina din tavan

Gandurile-mi ard de atata angoasa,

Secundele-alearga hai-hui prin odaie

Si tac…!

Ploaia-mi loveste frenetic misterul noptii

Dezgolit de aura neagra ce tine captiv

Un vremelnic cristal…

De ganduri.

Pleoapele-mi canta o arie preclasica

Un larg orizont cu mii de simtiri.

Patrund adanc in somnul cel dulce,

Ma invelesc cu patura noptii

Si chem ingerii sa ma vegheze…