Poveste…

S-a facut ca intr-o noapte, o fetita pe nume Ianna, statea ghemuita intr-un coltisor al unei stradute… Era trista, singura si… ofta adanc. Avea mereu privirea ridicata catre El…ii era cel mai bun prieten si vorbeau seara de seara. El era un sfetnic minunat, insa tacut. Primea raspunsuri atunci cand nici nu se astepta. Cu toate astea, Ianna era o fetita rabdatoare, incredibil de stralucitoare si gingasa, inzestrata cu un har nemaiintalnit pana atunci: privea oamenii si dincolo de ei. Probabil va intrebati de ce rataceste pe stradute pustii la ore atat de nocturne si tarzii. Ei bine, Ianna evadase dintr-un centru de plasament…ea nu avea parinti, singurul mentor fiind asistenta maternala care o ingrijea hranind-o, insa avand un comportament ostil fata de ceilalti copii, aceasta constituind o problema generala a acelui institut insa nimeni nu a indraznit sa ia masurile necesare. Fetita, dand dovada de o maturitate mintala iesita din comun, analizand situatia, stia ca nu va ajunge departe. Acolo, toti copii erau priviti in acelasi mod, chiar daca multi din ei aveau talente native ce trebuiau valorificate, insa, fiecare isi privea visul, asa cum fiecare dintre noi priveste rasaritul, fara sa reuseasca a-l atinge. Ianna avea deja o strategie formata precedent, urmand sa o puna in aplicare in noaptea ce avea sa vina. Dupa vizita asistentei maternale, inainte de culcare, Ianna, fiind situata la parter, deschise geamul cu o putere tacita astfel incat sa nu trezeasca niciunul din colegi. Iesi, apoi il inchise iar. Fetita se opri o clipa, privea in juru-i cu o mirare socanta, dar plina de fericire interioara pentru ca in sfarsit…era libera…Era o noapte linistita de august. Avea o tinta incerta, nu stia unde va ajunge insa mereu vorbea cu prietenul ei cel mai bun: Dumnezeu! Iannei nu ii era teama, stia ca are doi ingerasi pazitori care nu vor permite nimanui sa-i faca vreun rau… Fiind obosita, se asezase la coltul unei stradute ratacite, dar intr-un cartier ferit de rautati. Fetita adormi…

A doua zi, Ianna fusese observata de un locatar din apropiere, fiind atras de stralucirea fetitei… era minunata cand dormea. Barbatul se apropie de ea, se lasa mai jos si privea fetita nestiind cum sa o trezeasca…era sublima. Barbatul o acoperise cu propriul lui sacouas insa fetita se trezi, facu ochii mari privind mai intai cerul, apoi barbatul generos ce incerca sa ii acopere trupul cu ceva gros, pentru a-i tine de cald. Fetita il privi insistent cateva minute insir, cu o privire ce i-a strafulgerat trupul omului, timp de 2-3 secunde. Fara a constientiza prea multe, fetita incepuse sa vorbeasca…fara a rationa, spunandu-i ce se intampla cu el la momentul actua si faptul ca fetita lui murise intr-un accident rutier violent, cu 15 zile in urma. Barbatul, de-a dreptul frapat de spusele fetei, amuti subit, ramanand fara cuvinte. In acel moment Ianna isi reveni deodata, ca dintr-un soc de moment, si isi ceru scuze dand sa fuga imediat. Barbatul insa o prinsese de manuta, privind-o inmarmurit:” -Cum te numesti tu, fetita gingasa? Fata raspunzand cu o voce tremuranda:” – I…I..Ianna…” El:” Uite, ce zici daca ai merge cu mine intr-un parc super din preajma, sa bem un nectar de rodii?”..Fetita, deloc naiva, gratie puterii sale divine, simti o usurare spirituala intensa, zambind barbatului spunand:” Sunteti deosebit prin propria dumneavoastra natura…Aveti si o aura galben deschis..stiati? Nu fiti trist, Dumnezeu are grija de noi toti si va actiona ca atare. Mmm, eu nu stiu ce gust are rodia…mi-ar placea sa vad cum e”. Astfel, intre cei doi se crease o conexiune incredibila, ca o tranzitie de curent….de la unul la celalalt, fiind insa un puternic impact de energie, campul energetic al acestora intersectandu-se uluitor, iscand tensiunea de moment intre cei doi.

- Spune-mi, Ianna, de ce dormeai singura pe straduta? Te-ai ratacit? Unde sunt parintii tai? Cine esti tu cu adevarat?

- Ianna zambi coborand privirea in pamant, raspunzandu-i:” -Stiti, eu nu-mi cunosc parintii, insa prietenul meu, desi nu vorbeste, mi-a promis ca va avea grija de mine oriunde as fi in lumea asta…”

-  Nu vorbeste? Cum se face una ca asta? Cum se numeste prietenul tau? Unde l-ai cunoscut?

- Prietenul meu este… Dumnezeu…in fiecare seara vorbesc cu El, il privesc si imi zambeste, cerurile parca se deschid si… pot vedea dincolo de el…e frumos acolo… sa nu va fie teama de moarte…si de nimic pe lumea asta…Sunteti un om bun, mi-a facut cu ochiul…e un semn ca ma aproba.

- Dar… cum e posibil..o fetita atat de mica…asa de sclipitoare si gingasa ca o zana… sa priveasca oamenii in adancul lor, in mintea lor, si dincolo de ei? De unde stii ce se intampla cu mine? Si de accidentul fetitei mele? Ianna, esti inzestrata cu ceva iesit din comun…

- Nu, eu nu am facut nimic… Dumnezeu merge cu mine peste tot..stiti vorba aceea:” Hristos se afla in fiecare dintre noi”… astfel devenim mai buni… e adevarat, totul e real… dar oamenii sunt prea orbi, rai, si lipsiti de timp pentru a-L cunoaste…El este atat de ingaduitor cu noi toti…crede-ti-ma pe cuvant…” . Barbatul observa bucuria din sufletul copilului atunci cand vorbea despre prietenul ei…Dumnezeu, ramanand iar fara cuvinte.

- Mmm, e minunat gustul de rodie… sa stiti ca  fetita dumneavoastra este inconjurata de rodii si verdeata, paduri frumoase…este frumoasa tare..seamana cu dumneavoastra…”. Imediat ce fetita spuse asemenea cuvinte, se ridica de pe bancuta fugind in zare….la nu mai mult de cativa pasi…fetita disparu fara a lasa nicio urma. Barbatul o strigase continuu iar cand fetita disparu, amuti din nou.

Cu lacrimi in ochi si cu jumatate de pahar de nectar de rodii, barbatul marmuri:” – Un…inger  “. De atunci, atat el cat si familia lui, s-au imprietenit cu Dumnezeu, Ianna fiindu-i in gand mereu, simtindu-i prezenta uneori…

-

-