As vrea…

Este tarziu dar placut.  Ador clipele petrecute cu mine insami, scriind in miez de noapte, invaluita de liniste, mister nocturn. Da, noaptea echivaleaza cu misticismul… un misticism cu raze de argint si o aura multicolora de… ganduri. Aud vioara, o simt, traiesc fiecare crescendo, piano sau forte. Acum aud harpa cu sunetul angelic, pur, conturat de suisuri ascendente si descendente. ASTA SUNT EU! Eu, in lumea mea de sunete vii, profunde, ce imi redau clipirea sperantei si acea luminita in ochisori, insotita de un zambet al inimii, al mintii si al spiritului. Zambesc si eu… am prins fericirea de picioruse… ii zambesc si ei, ar apoi o las, cu conditia de a mai trece pe la mine din cand in cand. Avem nevoie de fericire asa cum un pestisor are nevoie de o planta verde in micutul sau bol de sticla. Oare pestisorii se intristeaza? Oare ei plang? Ori sufera? As vrea sa ma metamorfozez intr-un pestisor… unul mic, sa stau intr-un bol mai mare si sa privesc prin el lumea toata… si sa-mi doresc sa fiu si eu… om!

Ingerii… ce fiinte divine. Atat de pure, intelepte, christice. As vrea sa fiu si eu in inger, sa am aripi mari, albe, vesmant alb, aura cristalina, par cu miros de lacramioara sau liliac, ochisori albastri ca lumina cerului. Sa calatoresc printre sunete, acorduri, game majore, printre raze sublime de rasarit… sa ating apa oceanului albastru… sa daruiesc fericire intregului univers.

Ce sunt lacrimile? De unde izvorasc? sau… cine le aduce? Multi savanti gasec diverse argumente insa putini unt cei ce isi asculta simturile, starile. Si eu am plans de nenumarate ori… acum plang iar. De ce? Pentru ca sufar in tacere, pentru ca nu vad ingerii iar pestisorii se ascund in ocean iar natura si-a pierdut verdele intens iar acum plange cu lacrimi cristaline, pentru ca nu mai vad soarele zambind cu dintisori de miere. Plang pentru ca intregul univers … plange. Dar nu vreau sa planga nimeni! Totul este prea minunat. Promit a construiesc o patura din aripi albe, moale, cu miros de crini si sa o astern peste univers, in el sa patrunda mireasma aripilor purificand omenirea. Sa se cristalizeze precum mierea si sa devina un fagure, lipsit de impuritati, de tensiune, de focul aprins al raului. Lumea? – o sfera colorata… cu suflet de copil…

As vrea sa cant un menuet, purtand masca venetiana. Nimic nu e imposibil… au ingerii grija de noi si noaptea deasemenea, iar Dumnezeu vegheaza totul…

Noapte buna, drag cuvant…(cu suflet)!