Stau ghemuita pe scaun de lemn
Si plang, cu lacrimi roze de cristal.
Cu o tinta incerta dar totusi fixista,
Privesc cu emotii ,pe fereastra sperantei.
Inca mai sper la o lume mai buna,
La un suflet mai cald,
La o viata-mplinita.
La oameni cu aripi de inger…
Viseaza, nu-ti poate fura nimeni aceste momente frumoase!
Comentariu�Comentarii de lecsyaro — aprilie 24, 2009 @ 11:36 am |
Asa este, lecsyaro, visele ne apartin, sunt numai ale noastre si nimeni nu ne poate lipsi de ele…
Comentariu�Comentarii de danyana — aprilie 24, 2009 @ 11:40 am |
Si mie-mi place sa visez, incat, uneori, ajung sa simt cum inima imi tresalta.
Comentariu�Comentarii de lecsyaro — aprilie 24, 2009 @ 11:51 am |
Face parte din firescul oricarei fiinte umane… sa nu te opresti niciodata din visare… universul iti zambeste..
Comentariu�Comentarii de danyana — aprilie 24, 2009 @ 12:40 pm |