Clipesc…genele-mi falfaie sclipitor la lumina din tavan
Gandurile-mi ard de atata angoasa,
Secundele-alearga hai-hui prin odaie
Si tac…!
Ploaia-mi loveste frenetic misterul noptii
Dezgolit de aura neagra ce tine captiv
Un vremelnic cristal…
De ganduri.
Pleoapele-mi canta o arie preclasica
Un larg orizont cu mii de simtiri.
Patrund adanc in somnul cel dulce,
Ma invelesc cu patura noptii
Si chem ingerii sa ma vegheze…
Ieri, axa timpului m-a regăsit la colţ de seară, căutând nopţile pierdute.
Comentariu�Comentarii de Bilă — august 30, 2008 @ 12:51 pm |