Plang…cu lacrimi roze de cristal…intr-un colt umil…iar oamenii trec. Atunci cand iubesti… nu esti iubit..atunci cand suferi,toata lumea fuge…atunci cand plangi, nimeni nu iti sterge lacrimile…atunci cand vrei sa vorbesti, nimeni nu te asculta…Atunci cand crezi ca esti fericit, ai cazut in prapastie iar cand vrei sa te ridici…nimeni nu te vede…este trist…Totusi…suntem oameni?!
august 7, 2008
1 comentariu »
RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI
îmi plac scriiturile
Comentariu�Comentarii de Fără Sens — octombrie 28, 2008 @ 8:37 am |