E ciudata dragostea asta….uneori ai impresia ca ai cazut in cea mai adanca prapastie posibila….alteori ai impresia ca ai atins cerul ….Asa se defineste dragostea: un lant de suisuri si coborasuri succesive peste care doar daca esti indeajuns de puternic le poti depasi…Singurul moment in care realizam cu adevarat cat valoreaza persoana pe care am avut-o langa noi este dupa ce o pierdem…..cel mai greu este atunci cand nu o mai poti aduce niciodata langa tine… Uneori atunci cand simti ca totul este perfect, inevitabil intervine ceva care sa-ti naruiasca visele…insa poate este o lege a iubirii…..poate este o incercare ,un test, iar daca trecem de aceste incercari atunci suntem vrednici cu adevarat pentru a iubi… Niste momente ciudate sunt si acelea in care apare asa-zisa monotonie, plictiseala, cand totul devine o rutina si ai impresia ca totul se reitereaza si nimic nou nu mai este sub soare…multi clacheaza in acele clipe avand pretextul ca pur si simplu nu mai merge sau…iubirea a luat sfarsit , s-au epuizat toate sentimentele….Insa acestea sunt conceptii eronate deoarece iubirea nu are sfarsit, ea nu se termina niciodata, nu are limite, doar in mintea noastra se creaza acest gand fals…nu mai are capacitatea de a trece peste “greutati”. Sunt cupluri a caror iubire a rezistat zeci de ani si care nu s-au mai plans de monotonie, de greutati si de alte cele si au facut astfel incat sa se ajute unul pe celalalt si impreuna au trecut peste toate impedimentele facand fata tuturor dificultatilor.
Ce ma amuza pe mine sunt relatiile din ziua de astazi. Dar cu cat ma amuza cu atat ma frapeaza si uneori ma induc chiar in deruta ajungand la concluzia” Nu-mi vine a crede pana unde a ajuns omenirea…Oare cum va fi peste cativa ani?”. Ei bine relatiile din ziua de astazi le putem pune in analogie cu schimbatul sosetelor…Evident, primeaza aspectul fizic si nu interiorul omului asa cum se aprecia” pe vremea bunicii”…..Ei bine, pe “vremea bunicii” relatiile erau mult mai serioase, oamenii erau mult mai simtiti….primul sarut avea loc dupa o indelungata perioada dupa ce indivizii s-au cunoscut….Astazi situatia a scapat de sub control si se ajunge sarut din primul minut si la sex din prima seara ,din momentul cand s-au vazut fata in fata. Mi se pare ceva dezgustator si sunt de parere ca astfel de persoane isi vand trupul gratuit “gratie” placerilor carnale. Ori noi pentru placere traim? Sau traim ca sa devenim cu ceva in viata aceasta?..sa ne construim un sistem de valori? Sa fim cu adevarat niste oameni? Ori noi ne deosebim de celelalte vietuitoare pentru ca am fost inzestrati de catre Dumnezeu cu iubire si virtuti. Cei care fac astfel de gesturi prin ce se dinting de animale si celelalte vietuitoare? Simplu: prin nimic. Sunt niste animale in corp de om. Dar depinde de la individ la individ…unii mai gandesc…altii nu prea….Insa eu am certitudinea ca exista oameni care au cativa neuroni functionali, au niste principii bine consolidate si stiu pe ce criterii sa aleaga persoana cu care vor sa intemeieze o relatie. La urma urmei traim intr-o lume democrata in care avem libertatea de a alege …Nu poti schimba o lume intreaga dar te poti schimba pe tine si astfel lumea e castigata prin faptul ca te are pe tine…
In concluzie iubirea insasi are fel si fel de “cadouase” pentru tinerii indragostiti….tineri le vor deschide insa doar de ei depinde pe care le vor pastra si pe care nu….Iubirea in esenta este sublima…doar oamenii sunt cei care o denatureaza…
Intr-adevar, sentimetul de iubire nu se termina niciodata. Ea este acolo, in suflet, asteptand sa creasca din ce in ce mai mult.
O relatie trebuie intretinuta, iar pentru asta trebuie sa existe vointa si dorinta de ambele parti. Astfel, se pot evita plictiseala si monotonia, cred eu.
Vis-a-vis de cei care nu vad mai departe de o placere materiala, fizica, nu fac decat sa-i evit. Incerc, pe cat posibil, sa aduc langa mine pe cineva care are aproape acelasi sistem de valori ca si al meu, aceleasi dorinte, conceptii etc. Ceilati, fara a fi rea, ma dezgusta,uneori chiar ma intristeaza.
Comentariu�Comentarii de lecsyaro — aprilie 29, 2009 @ 7:52 am |