Ma pierd in albastrul cerului pur,
Privesc si zambesc…
Tresar si paloarea norului ma copleseste profund…
Ne intelegem din priviri…
Eu il privesc, el ma priveste.
Un gand telepatic strabate suflarea
Incerta ce-i drept, al zeului Cer.
Cu ochi blanzi si calzi i-adulmec privirea
Secata parca, de vieti omenesti,
Iar razele lui mi-aduc mangaierea
Pierduta de mult…pot sa mai sper?
Cred in frumusetea zeului Cer..cu ochi cristalini.
Clipesc…genele-mi falfaie sclipitor la lumina din tavan
Gandurile-mi ard de atata angoasa,
Secundele-alearga hai-hui prin odaie
Si tac…!
Ploaia-mi loveste frenetic misterul noptii
Dezgolit de aura neagra ce tine captiv
Un vremelnic cristal…
De ganduri.
Pleoapele-mi canta o arie preclasica
Un larg orizont cu mii de simtiri.
Patrund adanc in somnul cel dulce,
Ma invelesc cu patura noptii
Si chem ingerii sa ma vegheze…
Ce este mai greu?
sa fii singur…sa vezi in alb si negru…si sa disperi…Nimic…NIMIC nu este greu. Uneori si albul pare colorat, singuratatea divina si disperarea creatoare. Daca un cuvant este gresit sau propozitiile nu suna bine, randurile scrise vor reveni mereu prin simplul fapt ca exista si le-ai nascut. Cum sa-ti iei ramas bun de la cuvinte…de la ganduri…de la noi…de la tot. Raspuns:”- Prin cuvinte!”
Oamenii sunt cuvinte…Cauta-le si intelege-le!…
Ce sunt cuvintele?
Cuvintele sunt simboluri,reprezentari ale propriei noastre existente. Odata nascute, ele capata contur si se materializeaza, pot fi simtite, vazute. Odata zarite, brusc si tulburator materializate refac structura materiei, recreaza, in analogie cu Logosul divin, lumea “de la inceput”. Cuvantul este simbolul existentei noastre. Prin intermediul acestuia este posibila cunoasterea si initierea propriei noastre fiinte. El este semnul unei deveniri.
De ce este un Simbol?
- este un mjloc de comunicare esential;
-pune in corelatie sufletul omului cu natura Divina(Dumnezeu);
-contribuie la actul creator;
-traseaza conturul personalitatii noastre;
-este “temelia fiintei “;
-este un prieten devotat in momentele de regasire cu noi insine;
-culturalizeaza mintea, spiritul si fiinta;
-poate avea semnificatii covarsitoare ce lasa urma profunde;
-face posibila exteriorizarea sufletului;
-are puterea de metamorfoza;
-este un reper in procesul cunoasterii;
-imbogateste universul interior si ofera lumii posibilitatea de a explica fenomenologiile din jurul lor;
-dragostea impartasita prin cuvinte naste o energie ce fac cuvintele nu doar sa zboare, ci chiar sa fie aproape vazute, compacte, materializate;
-iubirea, prin cuvant, descatuseaza energii, permite initierea, face din om: fiinta divina si martor al misterelor;
-exprima o solemnitate in redarea sentimentelor;
-creeaza idealuri ce fac posibile: autoreflexivitatea si regresiunea spre sine.
Cuvantul deci, este un mijloc de comunicare cu universul si o metoda de refulare in noi insine.
E ciudata dragostea asta….uneori ai impresia ca ai cazut in cea mai adanca prapastie posibila….alteori ai impresia ca ai atins cerul ….Asa se defineste dragostea: un lant de suisuri si coborasuri succesive peste care doar daca esti indeajuns de puternic le poti depasi…Singurul moment in care realizam cu adevarat cat valoreaza persoana pe care am avut-o langa noi este dupa ce o pierdem…..cel mai greu este atunci cand nu o mai poti aduce niciodata langa tine… Uneori atunci cand simti ca totul este perfect, inevitabil intervine ceva care sa-ti naruiasca visele…insa poate este o lege a iubirii…..poate este o incercare ,un test, iar daca trecem de aceste incercari atunci suntem vrednici cu adevarat pentru a iubi… Niste momente ciudate sunt si acelea in care apare asa-zisa monotonie, plictiseala, cand totul devine o rutina si ai impresia ca totul se reitereaza si nimic nou nu mai este sub soare…multi clacheaza in acele clipe avand pretextul ca pur si simplu nu mai merge sau…iubirea a luat sfarsit , s-au epuizat toate sentimentele….Insa acestea sunt conceptii eronate deoarece iubirea nu are sfarsit, ea nu se termina niciodata, nu are limite, doar in mintea noastra se creaza acest gand fals…nu mai are capacitatea de a trece peste “greutati”. Sunt cupluri a caror iubire a rezistat zeci de ani si care nu s-au mai plans de monotonie, de greutati si de alte cele si au facut astfel incat sa se ajute unul pe celalalt si impreuna au trecut peste toate impedimentele facand fata tuturor dificultatilor.
Ce ma amuza pe mine sunt relatiile din ziua de astazi. Dar cu cat ma amuza cu atat ma frapeaza si uneori ma induc chiar in deruta ajungand la concluzia” Nu-mi vine a crede pana unde a ajuns omenirea…Oare cum va fi peste cativa ani?”. Ei bine relatiile din ziua de astazi le putem pune in analogie cu schimbatul sosetelor…Evident, primeaza aspectul fizic si nu interiorul omului asa cum se aprecia” pe vremea bunicii”…..Ei bine, pe “vremea bunicii” relatiile erau mult mai serioase, oamenii erau mult mai simtiti….primul sarut avea loc dupa o indelungata perioada dupa ce indivizii s-au cunoscut….Astazi situatia a scapat de sub control si se ajunge sarut din primul minut si la sex din prima seara ,din momentul cand s-au vazut fata in fata. Mi se pare ceva dezgustator si sunt de parere ca astfel de persoane isi vand trupul gratuit “gratie” placerilor carnale. Ori noi pentru placere traim? Sau traim ca sa devenim cu ceva in viata aceasta?..sa ne construim un sistem de valori? Sa fim cu adevarat niste oameni? Ori noi ne deosebim de celelalte vietuitoare pentru ca am fost inzestrati de catre Dumnezeu cu iubire si virtuti. Cei care fac astfel de gesturi prin ce se dinting de animale si celelalte vietuitoare? Simplu: prin nimic. Sunt niste animale in corp de om. Dar depinde de la individ la individ…unii mai gandesc…altii nu prea….Insa eu am certitudinea ca exista oameni care au cativa neuroni functionali, au niste principii bine consolidate si stiu pe ce criterii sa aleaga persoana cu care vor sa intemeieze o relatie. La urma urmei traim intr-o lume democrata in care avem libertatea de a alege …Nu poti schimba o lume intreaga dar te poti schimba pe tine si astfel lumea e castigata prin faptul ca te are pe tine…
In concluzie iubirea insasi are fel si fel de “cadouase” pentru tinerii indragostiti….tineri le vor deschide insa doar de ei depinde pe care le vor pastra si pe care nu….Iubirea in esenta este sublima…doar oamenii sunt cei care o denatureaza…
Plang…cu lacrimi roze de cristal…intr-un colt umil…iar oamenii trec. Atunci cand iubesti… nu esti iubit..atunci cand suferi,toata lumea fuge…atunci cand plangi, nimeni nu iti sterge lacrimile…atunci cand vrei sa vorbesti, nimeni nu te asculta…Atunci cand crezi ca esti fericit, ai cazut in prapastie iar cand vrei sa te ridici…nimeni nu te vede…este trist…Totusi…suntem oameni?!
Guillaume Yann Tiersen este un muzician si compozitor francez recunoscut la nivel international. Muzica sa este recunoscuta prin diversitatea instrumentelor pe care muzicianul le foloseste… Personal, ii apreciez piesele la pian….piese precum :Comptine d’un autre ete: l’apres midi , trezesc profunde sentimente in interiorul fiecarui individ in parte intocmai prin implicarea compozitorului in creatiile sale si sentimentul pe care acesta il degaja…Nu este un compozitor foarte cunoscut insa a fost comparat cu nume precum: Chopin, Erik Satie, Phillip Glass si Michael Nyman. Merita ascultat….
 | chris is a bad boy on Fenomenele stranii din padurea… |
 | Louisa on Credeti in coincidente? |
| Louisa on Puterea gandului si a spi… |
 | Gabriela on Fenomenele stranii din padurea… |
 | danyana on Fenomenele stranii din padurea… |
